Incursiune in constiinta

Suntem fiinte complexe, atat de complexe incat atunci cand devii constient, iti dai seama ca esti la carma unui super sistem de structuri, fiecare avand specificul si utilitatea sa, parca esti la carma unei nave interstelare cu care calatoresti in diferite dimensiuni si de fapt toate acestea sunt in interior. Ma gandesc acum la Nava SS Enterprise din Star Trek si imi dau seama ca toate acele incursiuni, sunt de fapt in interirorul nostru, in structurile noastre. Doar ca esti singur la butoane, tu esti capitanul, tu esti cel/cea care conduce nava, tu trebuie sa stii ce face fiecare buton in parte, unde te duce si cum administrezi calatoria/experienta.

Avem / „suntem” corp, minte, suflet, ego, emotii, cauzalitate, spirit, energie, lumina, iubire, etc. Si toate acestea se afla in campul morfic9 despre campul morfic, aici : http://www.adantis.ro/index.php…), sau altfel spus experimentam viata intr-un cadru, in anumite tipare. In acest articol o sa ma refer la mostenirea genetica, cu alte cuvinte, la mostenirea parintilor care la randul lor au mostenit de la parintii lor anumite tipare comportamentale, care la randul lor…s.a.m.d.

Chiar asa, volens nolens, structurile noastre preiau modelele comportamentale ale parintilor nostri. Nimic rau in asta, oricum am lua-o. Daca este un model pozitiv, cu atat mai bine, daca nu este un model pozitiv, datoria noastra este sa ne trezim, sa constinetizam si sa nu mai perpetuam modelele disonante.
Nu vreau sa insinuez ca suntem copia fidela a parintilor nostri ci doar ca sunt elemente subtile de comportament pe care le preluam inconstient. Este vorba despre tipare comportamentale care ne influneteaza toate alegerile pe care le facem. Caci nu-i asa, o sa alegem intotdeauna ceea ce ne este familiar, o sa oglindim in exterior fix ceea ce avem in interior.

Hai sa luam ca exemplu relatiile de cuplu. Daca relatia de cuplu a parintilor tai a fost una sanatoasa, armonioasa, frumoasa, plina de iubire, etc, cel mai probabil la fel va fi si relatia ta de cuplu, vei alege un partener de viata care sa iti redea cu fidelitate modelul preluat, stiut, invatat.
Daca insa nu?! Ghici ce? Exact!

Exemplu : mama ta l-a iubit pe tatal tau enorm, practic a fost singura femeie din viata lui care l-a iubit cu adevarat, insa tatal tau, din cauza ranilor pe care i le-au produs perceptiile experientelor din copilarie, a ramas inchis, rece, gol, distant si oricata iubire ar fi primit, ramanea la fel. Nu vreau sa zic ca tatal, in acest caz, este un om rau ci doar ca nu a avut capacitatea sa se deschida iubirii primite, s-a inchis si a devenit individualist, egoist, rece, indisponibil emotional, poate si infidel, etc. Ca urmare, daca esti femeie, cel mai probabil vei alege un partener care te va “ajuta” sa te simti ca acasa, care in relatia cu tine va oglindi intr-un mod foarte loial relatia parintilor tai : tu ii vei darui iubirea si tot ce esti ( pentru ca asa ai vazut la mama), vei trece peste orice, iar el va ramane inchis, rece si gol. Asta pana te vei trezi, pana vei deveni constienta de sine si astfel de ceea ce iti doresti sa experimentezi cu adevarat. Daca esti barbat, cel ma probabil iti vei alege o femeie care sa te iubeasca, sa se daruiasca tie in totalitate dar pe care tu nu ai capacitatea sa o iubesti pentru ca esti ca tatal tau. Pana ce nu contientizezi acest tipar, nu ai capacitatea sa te deschizi sa primesti, sa te bucuri de iubire si asta o vei transmite mai departe copiilor tai.

Ar mai fi exemple pe care le-am intalnit insa sunt convinsa ca ai inteles idea. Poti sa extrapolezi exemplul si la alte aspecte din viata ta. De ex : daca mama ta a fost o femeie curajoasa, care a “muncit” sa reuseasca in viata, cel mai probabil la fel vei si tu ( in cazul in care esti femeie), daca dimpotriva mama ta a ramas in confortul sigurantei, a fost plina de frici, lipsita de curajul de a schimba/imbunatati nivelul de trai, atunci cel mai probabil te vei lupta si tu cu acest tipar.

Lucrurile sunt foarte simple : ceea ce experimentezi ca fiind zona de confort, zona de “acasa”, de obisuninta, familiaritate si de care nu te poti desprinde desi simti ca nu este bine, ca nu este ce-ti doresti cu adeavrat, ca meriti si poti mai mult, care creeaza atasament, dependenta, suferinta,etc, probabil reprezinta un tipar preluat din mediul in care ai crescut si te-ai format. Partea buna este ca atunci cand intelegi, atunci cand costientizezi, acel tipar se dizolva iar scopul experientei a fost servit, asadar sunt cel putin doua variante :
1. Ori iesi din acea experienta, oricare ar fi ea ( job, stare, relatie, alegeri, etc.)
2. Ori realitatea prezenta se schimba si oglindeste “noua” constiinta.

Suntem intr-o era in care avem la dispozitie nenumarate intrumente ce servesc descoperirii de Sine, a constientizarii constiintei de sine. Avem la dispozitie nenumarate informatii care sprijina evolutia in constiinta. Avem acum la dispozitie, poate cea mai mare sansa din istoria umanitatii, de a ne schimba, de a ne trezi, de a nu mai perpetua tipare nesanatoase pentru noi, pentru copiii nostril, pentru umanitate, pentru existenta. Daca fiecare dintre noi ar lucra cu sine, s-ar schimba din interior, cu siguranta am putea trai in lumea la care cu totii visam – o lume bazata pe colaborare, iubire, pace, evolutie.

Am mai spus-o si repet : daca lumea in care traim arata asa cum arata, este pentru ca fiecare dintre noi, intr-o masura sau alta, participam la aceasta realitate.
“Daca vrei sa schimbi lumea, schimba-te pe tine, incepe cu tine.“ Cat de simplu spus si cat adevar in asta!

Fii prezent/a, fii constient/a, uita-te in trecutul tau pentru a observa cum acesta iti influenteaza prezentul, iar cand ai constientizat nu mai sta acolo, nu mai sta in trecut, nu te mai lamenta. Esti o finta complexa cu un sistem de structuri extarordinare, cu potential urias, esti o fiinta care poate sa faca alegeri bazate pe iubire, caci pana la urma despre asta este vorba : sa constientizam ca iubirea este insasi esenta fiintei noastre, esenta existentei, a creatiei!

“ Tristan: Există şi alte lucruri pentru care să trăieşti: datorie, onoare.
Isolda: Dar ele nu sunt viaţa, Tristan. Ele sunt doar cochilii ale vieţii, şi unele goale, atunci când în final tot ce adăpostesc sunt zile întregi fără dragoste. Dragostea este dată de Dumnezeu. Ignor-o şi vei suferi cum nu îţi poţi închipui.
Tristan: Atunci nu voi mai trăi fără ea…..
Tristan: Ai avut dreptate. Nu ştiu dacă viaţa este mai bună decât moartea. Dar iubirea a fost mai bună decât amândouă.” – Tristan si Isolda

Sa iti fie de folos!
Cu mult drag,
Oana

Written by

Leave a Reply