Reflectii si Afirmatii – lectia a saptea

“ A vedea moartea drept sfarsitul vietii este ca si cum ai vedea orizontul drept sfarsit al oceanului.” -David Searls

“Exista o lume dupa cea de aici. De fapt, este aceeasi lume pe care am lasat-o in urma cand am venit aici. Ceea ce lasam noi in lumea fizica este unicitatea marcii noastre divine. Si ceea ce luam cu noi in lumea viitoare este intelegerea felului cum si de ce aceasta marca divina a fost destinul nostru particular.

Ceea ce am eu in vedere vorbind despre lumea de dincolo este locul in care ne vom intoarce cu totii, parcurgand procesul acelei tranzitii pe care o numim moarte. De asemenea, ea este aceeasi lume pe care am parasit-o pentru a ingadui sufletelor noastre sa se nasca in aceasta viata. Asadar, lumea de dinainte si lumea de dupa sunt de fapt una si aceeasi. Totusi, o diferenta foarte importanta o distinge pe una de cealalta. De fapt, diferenta consta in metoda de transfer – a intra si a iesi din Cer este ceva strict supravegheat. Cele mai elaborate si riguros operative statii intermediare sunt la locul cuvenit. Aceste camere de decont divine sunt atent mentinute in cooperare cu ierarhia spirituala. Am citit ca oamenii care isi amintesc cum s-au nascut sustin vehement ca este cu mult mai greu sa vii in aceasta lume decat sa pleci din ea. Eu cred, de asemenea acest lucru.

Dar haideti sa ne gandim la acest fapt: numai in vremea noastra peste sase miliarde de oameni au parasit Cerul (in prezent, peste 7 miliarde, n.r.) . Fiecare dintre aceste suflete a ajuns in corpul care trebuie, in familia care trebuie, in tara care trebuie (desi sunt nevoit sa admit ca familia mea s-a intrebat adesea de unde am venit si de ce a trebuit sa se aleaga ei cu mine). In acord cu protocolul divin, toate sufletele care intra in Cer din realitatea fizica, precum si acelea gata pregatite sa fie expediate din Cer, sunt clasificate si categorisite dupa gradul lor de constiinta si destinatia lor finala. Aceste porti impecabile pentru iesire si intrare sunt localizate direct intre realitatea fizica prezenta si teritoriile cosmice ale lumii de dincolo.

Experienta noastra la camera de decont divina este ca o depurare cosmica delicata. Ca sa fiu mai clar, suntem calibrati la frecventa vibrationala a inocentei mentale care actioneaza in directia stergerii temporare din mintea noastra a tuturor amintirilor care nu sunt necesare in viata ce urmeaza. Una dintre ratiunile faptului de a trai in planul fizic este sa invatam, sa crestem, sa ne maturizam spiritual intr-o stare a iubirii neconditionate. Daca noi am avea stiinta intreaga si memoria a tot ceea ce suntem si a tot ceea ce am facut vreodata, sarcina de care trebuie sa ne achitam pe pamant in viata de acum ar putea fi compromisa. Concentrarea noastra ar putea fi distrasa prin licariri din crampeiele trecutului, pricinuind neimplinirea misiunii noastre prezente din cauza lipsei de atentie. Prin urmare, valul uitarii este o dispensa divina. Pe masura ce se deruleaza procesul indepartarii de viata de dinainte, traversam valul uitarii pentru a putea adopta o viata de la inceput. Totusi, suntem nascuti in lume cu memoria celulara codata cu anumite cifruri. De-a lungul vetii noastre, aceste scantei ale inteligentei spirituale imboldesc sufletul sa-si reclame si sa-si dezvolte talentele. Planul dupa care sunt deblocate aceste amintiri cosmice este calculat cu grija pentru a se produce la timpul potrivit.

In momentul in care sufletul realizeaza un grad suficient de performanta pe un anumit nivel, din subconstient este eliberata mai multa memorie pentru a propulsa dezvoltarea sufletului la nivelul urmator. In Universitatea Vietii, noi avansam de la un nivel sau grad la altul succesiv. Cu toate astea, dupa cum se intampla adesea, s-ar putea ca un elev sa repete o clasa – poate chiar de mai multe ori – inainte sa invete fiecare lectie. In perspectiva Spiritului, acest fapt nu conteaza. Toate lectiile vor fi invatate la perfectie mai devreme sau mai tarziu. Spiritul are numai doua calificative in ceea ce priveste progresul nostru spiritual: bine sau foarte bine. Chiar si greselile noastre ne ajuta sa devenim mai puternici si mai intelepti. In acest fel, roata vietii continua sa se invarta pana ce sufletul isi implineste misiunea pe pamant. Aceasta sarcina poate fi implinita intr-o zi sau un secol. Fiecare suflet si fiecare misiune sunt unice. Pot sa va asigur ca fiecare dintre noi va ajunge exact acolo unde trebuie la sfarsitul vietii, orice ar fi. Planul divin a lasat loc oricarei contingente neprevazute de care am fi tentati sa ne folosim. Universul este destul de intelept pentru a tine seama de faptul ca, fara a avea o cunoastere totala a ratiunii pentru care suntem aici, este posibil sa o dam in bara de-a lungul drumului. Totusi, vestea buna e ca dezvoltarea perfectiunii universale este o necesitate absoluta. Totul va lua in cele din urma turnura pe care Spiritul o are in vedere. Deci, putem sa ripostam si sa ne opunem cat vrem, caci planul Spiritului tot se va realiza, indiferent ce decidem noi sa facem.

In consecinta, atunci cand ajungem la momentul prestabilit pentru a ne parasi viata prezenta, ne parasim corpul, observandu-ne pe noi insine dintr-un unghi superior, departe de eul si fragilitatea umana. Din aceasta pozitie inalta a purei observatii obiective, sufletele noastre pot vedea o panorama incredibila a trezirii spirituale. Ne sunt acordate cateva momente pentru a ne centra in noi insine inainte sa fim mutati dincolo de aceasta dimensiune. In acel timp devenim una cu perfectiunea universului. Constiinta noastra percepe imediat ordinea divina ce staruie in toate lucrurile si nu mai suferim nicio frica in acel proces de trecere. Viata in totalitatea ei este constiinta, suntem in masura sa ne manifestam la niveluri diferite. In timp ce noi murim pentru forma de constiinta a unei realitati mai inalte si mai extinse.

Cu toate ca este o pauza scurta, momentan pentru a ne putea ajusta la parasirea acestei vieti, exista de asemenea o foarte mare parte din noi care e mai mult decat nerabdatoare sa se elibereze, deoarece stim ca vom merge Acasa. Fara indoiala ca o anumita parte a sufletului nostru nemuritor isi aminteste calea si se desfata la gandul intoarcerii acolo. Moartea nu este un sfarsit. Nu este sfarsit in mai mare masura decat este absolvirea clasei a sasea de gimnaziu sfarsitul carierei tale academice. Aceste doua absolviri sunt doar noi inceputuri prin care suntem mutati in sisteme de educatie mai avansate si mai sofisticate. Energia vietii (constiinta) este eterna. Nimic n-o poate distruge si, conform planului ei, este destinata expansiunii continue. Personal, am considerat ca procesul acestei tranzitii este fascinant. Dupa ce trasnetul mi-a ravasit corpul si a iesit odata cu sufletul meu, m-am ridicat din corpul meu (prin piept) si am plutit deasupra lui. Vedeam de sus cum prietenii mei incercau infrigurati sa ma reinvie. Scaldat intr-o aura de pace, eram insotit de sentimentul detasarii absolute.

Parca ma aflam la un film. Mi se parea ca actiunea este interesanta, dar nicidecum ca are de-a face cu mine. Dupa cateva momente de vizualizare panoramica obiectiva, am simtit ca in spatele meu se forma o spirala de lumina. In clipa in care mi-am orientat atentia spre ea, am devenit parte din ea. Inauntrul acestui vartej de energie m-am perceput pe mine insumi ca fiind intr-un fel de tunel. In departare puteam sa vad cum palpaie o lumina lucitoare minunata la capatul tunelului. Atunci cand am ajuns la lumina am intalnit o Enititate care m-a coplesit cu dragoste neconditionata. Singura mea dorinta era sa ma avant in opulenta beatitudine a acestei stari de existenta. Nu-mi aminteam sa mai fi incercat vreodata acest fel de euforie senzoriala. Odata ce am ajuns s-o traiesc totusi, nu mai aveam de gand sa ies vreodata din ea. Jur ca asa a fost! Dupa asta a urmat revizuirea panoramica a vietii.

Dupa cum am spus, am fost readus in viata trupeasca impotriva vointei mele. Aveam de indeplinit o misiune si nu mi-ar fi fost ingaduit sa raman in lumina inainte sa ma achit de ea. In mare masura, misiunea mea a fost indeplinita prin activitatea mea alaturi de cei aflati pe moarte. Am fost voluntar in aziluri vreme de treizeci de ani. Am acumulat mai mult de saisprezece mii de ore la capataiul bolnavilor si am fost alaturi de 348 de persoane (pana la ora actuala numarul acestora depasind 700, n.r.) inclusiv mama si tata, in clipa cand si-au dat duhul. In multe cazuri, am fost martorul lor atunci cand si-au parasit corpul si s-au deplasat prin tunel.

Datorita muncii mele voluntare in aziluri, si in special cu veteranii natiunii noastre, am dobandit o educatie aprofundata privitor la ce trebuie facut ca pregatire pt moarte. Fie ca ne confruntam cu propria moarte sau cu cea a unor fiinte dragi, exista anumiti pasi care trebuie urmati in perioada de asteptare a mortii. Acest proces a fost schitat pentru prima oara de dr. Elisabeth Kübler-Ross. Elisabeth a fost o draga prietena de-a mea, a carei lipsa se simte in aceasta lume. Intr-adevar, ea va ramane pentru totdeauna o adevarata eroina a timpului nostru.

In 1969, Elisabeth a scris cartea Despre moarte si a murit. In aceasta opera inovatoare, ea a fost prima care a indicat cele cinci stadii psihologice ale pierii: negarea, mania, invoiala, depresia si, in cele din urma, acceptarea. Oricare dintre noi va pierde pe cineva drag. Oricare dintre noi se va intalni cu propria moarte. Avand asta in minte, toti trebuie sa ne familiarizam cu cele cinci faze ale pierii. Mai mult de atat, este nevoie sa readucem sentimentul suplimentar de trauma si confuzie pe care moartea il poate produce. Prin asta spun ca trebuie sa-i acordam atentie si sa meditam la ea, asa incat familiile noastre sa nu trebuiasca sa fie puse in situatia de a asista la oroarea lipsei noastre de pregatire. Datorita faptului ca tranzitia dinspre lumea de aici spre cealalta se poate produce pe neobservate, ca adulti responsabili trebuie sa ne asiguram de cateva lucruri de baza. Mai jos este lista de care va puteti folosi pe post de ghid. Asigurati-va ca:

 

  1. Exista un testament personal in care sunt stipulate ultimile tale dorinte (unde vrei sa fii inmormantat sau daca vrei sa fii incinerat) si cui lasi bunurile tale de pret.
  2. Exista o formulare hotarata in ceea ce priveste tratamentele medicale care vrei sau nu sa iti fie administrate.
  3. Exista un mandatar care sa ia toate deciziile medicale pe care tu ai putea fi incapabil fizic sau mental sa le iei.
  4. Exista polite de asigurare si documente financiare aduse la zi si intr-un loc in care pot fi gasite usor.
  5. Exista un loc de veci cumparat si asigurare de inmormantare platita, daca nu optezi pentru incinerare.
  6. Ultimul, dar cel mai important, o viata de dragoste si jubilatie sa fie mostenirea ta durabila.

 

Odata cu aceasta pregatire atenta pentru inevitabil, ne eliberam mintile pentru a ne trai viata deplin. Atunci cand moartea devine realitate prin pierderea cuiva drag, impacarea este o problema de prima importanta. Avand grija de elementele enumerate mai sus din timp, permite oricui a fost atins de o astfel de pierdere sa ajunga la impacare mult mai repede. S-a spus ca in timp ce impacarea cu pierderea ia persoanelor vreo doi ani in medie, vindecarea de ea poate sa ia mult mai mult. Nu exista metoda corecta sau gresita in ce priveste raportarea la pieire, dupa cum nu exista limite ale tristetii noastre. Duiosia si rabdarea trebuie sa fie manifestate cu noi insine si fata de altii atunci cand trecem prin procesul natural al mortii si al agoniei.

Cand totul este pus in ordine, mai trebuie sa ne gandim daca noi practicam sau nu Impatrita Cale a Puterii – rugaciunea, credinta, alegerea si iubirea(voi reveni cu aceste cai in postarile viitoare). Aceste aplicatii simple pot face o lume diferita sub aspectul calitatii vietii pe care o vom trai in anii viitoarelor schimbari. Pe masura ce ne concentram asupra evolutiei spirituale si lasam la o parte orice frica de viata – nu de moarte – ce vine, ne putem concentra mai mult atentia sa ne traim viata cu dragoste si compasiune. In capitolul urmator va voi impartasi lectia revizuirii panoramice a vietii si cum ne putem pregati pentru ea cu mult inainte sa o experimentam(voi impartasi in articole viitoare).

 

Reflectie si Afirmatie pentru lectia a saptea

AMINTIREA CELOR DISPARUTI

Exista o mostenire de intelegere si iubire lasata in urma de fiecare suflet care a umblat vreodata pe pamant. Caci nici o viata nu a fost vreodata irosita. Fiecare lectie invatata vreodata de vreun suflet confrate arunca lumina in viata mea. Astazi mi-am facut timp sa ii pomenesc pe cei dragi care s-au dus in calatoria de dincolo de acasta lume si totusi au lasat in urma o pletora de spirit si intelepciune din care as putea culege un sambure de putere si seninatate.

AFIRMATIE

Astazi voi medita la viata celor disparuti si voi fi recunoscator pentru darurile nepretuite pe care vietile lor mi le-au lasat mostenire.”

Din cartea “Tainele luminii” de Dannion si Kathryn Brinkley

 

 

 

Written by

Leave a Reply