Fiecare om primeste daruri divine. Intai de toate, viata este un dar extraordinar.

Apoi corpul prin intermediul caruia experimentezi viata pe pamant, este un alt dar de pret.

Pamantul mama pe care traim si care ne hraneste fizic si sufleteste, este un dar pretios care ni s-a dat.

Talentele, capacitatile, trairile, gandurile, constiinta de Sine sunt daruri ce contribuie la manifestare si afirmarea noastra ca fiinte umane cu potential desavarsit.

Parintii si lectiile pe care acestia ni le ofera, sunt daruri de pret, deoarece suntem ceea ce suntem, in pare parte, datorita parintilor nostri care ne-au dat viata, ne-au crescut, ne-au format asa cum au stiu ei cel mai bine si asa cum am avut noi nevoie sa evoluam ( chiar daca este greu de crezut, si parintii care aparent si-au chinuit copiii, reprezinta motorul cautarii de sine, a invatarii lectiilor de viata pe care sufletul si le-a propus, de aceea si-a ales exact parintii care sa “il scoata din zona de confort”.)
Acestea toate sunt daruri intrinseci fiintei umane pe care omul ar trebui sa le pretuiasca, sa le iubeasca, sa le ingrijeasca, sa le recunoasca si sa fie recunoscator pentru ele.
Mai sunt darurile care ne vin in intampinare pe parcursul vietii. Acestea sunt “intamplarile” : oportunitatile, oamenii, sincronicitatile, cunoasterea, experientele si cu siguranta lista poate continua.
Toate aceste daruri sunt pretioase, de aceea mi-am propus sa le revizuiesc putin pentru tine, pentru ca tu sa constientizezi valoarea acestor daruri, sa le vezi/simti ca fiind daruri. Nimic nu este dat, comun, ordinar ci toate acestea sunt daruri extraordinare. Pe masura ce reusesti sa le vezi astfel, valoarea lor creste sub diverse forme, calitatea vietii tale creste sub toate aspectele, recunostinta fiind un instrument similar cu ploia care uda recolta. Caci degeaba ai sadit ( tu sau in cazul de fata, Divinitatea), daca nu si constientizezi, ingrijesti si “uzi” semintele pentru a culege recolta bogata.
Oamenii buni si frumosi pe care-i intalnim, cred ca sunt cele mai minunate daruri “intamplate”. Sau cel putin pentru mine este asa. Am primit ca dar, in viata mea, multi oameni buni si frumosi, pe care ii iubesc si-i pretuiesc cu toata fiinta mea, in ganduri, in cuvinte si in fapte.
Omul bun si frumos este omul care te iubeste, te pretuieste, te incurajeaza, te sustine, iti este alaturi, te motiveaza atunci cand tu nu mai ai nici o motivatie, iti da speranta atunci cand tu nu mai crezi, iti daruieste din ceea ce este el, din ceea ce stie si din ceea ce are, iti sta aproape atat cand iti este bine cat si cand iti este mai putin bine, a carui prezenta iti aduce bucurie sau liniste sau iubire sau constientizare de sine sau cunoastere sau stare de bine. Omul bun si frumos este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ai grija de acesti oameni caci ei sunt foarte valorosi, arata-le aprecierea ta, recunostinta, dar mai ales constientizeaza tu, in interiorul tau ca ei sunt un dar si comporta-te cu ei ca atare. Deasemenea, ai grija de toate darurile pe care le-ai primit, apreciaza-le si fii multumit/a, recunoscator/recunoscatoare, caci va veni vreamea cand nu le vei mai avea si atunci vei ramane doar cu constientizarea, aprecierea, recunostinta si bucuria in raport cu aceste daruri.
Fa acest exrecitiu de constientizare in fiecare zi a vietii tale, intelege ca darurile dar mai ales oamenii frumosi, sunt comori care iti umple fiinta cu sens si bucurie.
Sa-ti fie de folos!
Cu drag,
Oana